Complicatiile operatiei de marire a sanilor

Operatia de marire a sanilor a devenit una dintre cele mai frecvente operatii estetice. Din acest motiv implantele(protezele)mamare sunt cele mai studiate produse medicale destinate introducerii in corp.

Orice produs medical introdus in corp este plasat intr-un mediu in care este supus la actiunea unor factori care nu pot fi prevazuti/influentati/controlati de chirurg sau pacient si acestia sunt procesul de vindecare care are variabile individuale si caracteristicile determinate genetic ale tesuturilor.
 

Rezultatul operatiei de marire a sanilor este influentat de :

-factori dependenti de pacienta si care nu pot fi influentati /controlati(procesul de vindecare,factori genetici) si factori care tin de cooperarea pacientei si de complianta ei la respectarea indicatiilor medicale.

-factori dependenti de implant: tipul,marimea,forma,materialul de umplere,invelisul,% de umplere;ei pot fi controlati in procesul de alegere a implantului in acord cu datele anatomo –structurale ale pacientei ca si cu dorinta/preferinta acesteia.Astfel,la o pacienta slaba cu pliu cutanat subtire alegerea unui implant de volum mare sau cu hiperproiectie este o garantie de complicatii ulterioare-invelisul cutanat se subtiaza,creste distanta dintre areola si santul submamar,apar pliuri pe san,marginea implantului devine vizibila.

-factori dependenti de tehnica chirurgicala/chirurg:  infectii,hematoame,seroame,dezunirea inciziei de abord;ei pot fi influentati si controlati printr-o tehnica corecta,atraumatica .

In cazul operatiei de augmentare mamara complicatiile care statistic au semnificatie sunt cele imediate-in primele 30 zile postoperator:

-infectia
-deschiderea inciziei
-colectii lichidiene(seroame,hematoame)
-tulburari majore de sensibilitate

Tardive-in primul an sau mai tarziu:

-contractura capsulara
-malpozitii/deplasarea implantului
-asimetrii
-colectii lichidiene(seroame)
-pliuri pe suprafata sanului

50% dintre complicatii apar in primul an ,iar dintre acestea cele mai frecvente sunt contractura capsulara,malpozitia sau deplasarea implantului si asimetriile.Studiile plaseaza rata de reinterventii  la 20-30% dintre paciente,aici fiind incluse si reinterventiile pentru modificarea dimensiunii implantului.

CONTRACTURA CAPSULARA  este cea mai frecventa complicatie citata in literatura cu o incidenta de 2-11% in functie de datele comunicate; este de fapt o reactie normala a organismului la un corp strain(proteza).Daca aceasta reactie devine aberanta modificarile induse la nivelul sanului devin patologice si se constituie in complicatie.

Factorii incriminati in aparitia contracturii capsulare sunt: infectiile subclinice(nesesizate de pacienta/chirurg ),contaminarea protezei in timpul operatiei,cel mai frecvent cu Stafilococ epidermidis, microb  aflat in mod natural pe piele,forte de frecare care apar intre tesuturi si implant daca implantul este excesiv de mare,hematomul sau seromul care deformeaza sanul.

Dupa aspectul sanului contractura capsulara se clasifica in 4 grade Baker

-Baker I   sanul are aspect normal,este moale,mobil,nedureros-reprezinta situatia normal/ideala
-Baker II sanul este mai ferm la palpare dar are aspect normal
-Baker III sanul este ferm cu tendinta la deformare
-Baker IV sanul este constrictionat,dureros,dur cu implant dislocat

Gradele III si IV constitie indicatie de reoperatie cu schimbarea locului implantului,alegerea unui alt tip de implant,excizia tesutului fibros capsular in intregime sau partial.

Complicatiile de tipul infectiei, hematom, serom constituie indicatie de reinterventie rapida care poate presupune conservarea sau nu a implantului,schimbarea sau nu cu un alt tip de implant,schimbarea sau nu a locului implantului-cel mai frecvent se pastreaza acelasi  implant si acelasi buzunar dar se adauga drenajul,antibioterapie cu spectru larg.

Daca se ajunge la scoaterea (explantarea)protezei,cel mai des din motive de infectie,este recomandabil ca operatia sa fie facuta bilateral si nu numai la sanul cu probleme,pacienta evita astfel o diformitate ,chiar daca temporara,greu de mascat iar prezenta unui singur san marit pune o presiune putin benefica asupra chirurgului si pacientei, care vor cauta o rezolvare cat mai rapida in detrimentul securitatii operatiei.

Complicatiile de tipul malpozitie sau asimetrie nu constituie indicatie de reoperatie daca se inscriu in parametrii de toleranta acceptati de 0,5-1,5 cm la masuratori uzuale de evaluare:distanta de la stern la mamelon,distanta de la santul submamar la areola,distanta intermamara.Decizia de reinterventie in aceste cazuri trebuie bine cantarita de chirurg si pacienta pornind de la datele care atesta ca orice noua operatie aduce riscuri noi si le agraveaza pe cele existente.

Reoperatia pentru schimbarea implantului din motive de marime ramane cea mai controversata in lumea medicala,fiind considerata nenecesara in majoritatea cazurilor din aceleasi motive-creste riscul complicatiilor si a efectelor negative pe termen lung.

In principal, evitarea complicatiilor tine de o buna pregatire a operatiei,de o corecta alegere a implantului si de o atenta monitorizare postoperatorie alaturi de responsabilizarea pacientei in urmarirea indicatiilor medicale.
 

Galerie foto: